Toate numele

toate_numeleDupă Eseu despre orbire şi Anul morţii lui Ricardo Reis, Toate numele este al treilea roman pe care îl citesc ce poartă semnătura acestui domn incredibil, José Saramago. După ce mi-am format de ceva timp obiceiul să nu citesc cărţi ale aceluiaşi autor la un interval scurt, este destul de probabil să fie şi singura pe care o mai citesc anul acesta. Şi dacă odată cu prima mi-a dat peste cap ideea de ce înseamnă o carte captivantă, şi cu a doua m-a purtat prin oraşul visurilor mele, cu Toate numele m-a dus undeva mai departe forţându-mă să port de-a lungul lecturii şi nişte întrebări care, fără să-mi uşureze avansarea în text, mi-au permis să avansez în ceea ce aş numi meta-text, ceea ce n-a mai apucat să fie scris dar care trece prin mintea cititorului odată cu lectura cuvintelor.

O scriitură la fel de densă ca şi în celelalte romane, dar şi aceeaşi fluiditate care nu-ţi permite să abandonezi cartea pentru mult timp, cam asta e de găsit în primul rând în Toate numele. Abia apoi, bine scufundată în scriitură, găsim povestea domnului José şi a escapadelor sale care-l transformă dintr-odată  dintr-un cât se poate obişnuit registrator al Arhivei Generale a Stării Civile într-un individ care încalcă toate normele de conduită ale muncii.

Fiecare om ar trebui să-şi găsească la un moment dat o modalitate de a evada din propria sa viaţă, de a face ceva diferit care să-l conducă cumva înspre alte zone ale realităţii şi adevărului, aşa cum o face şi domnul José atunci când se hotărăşte să investigheze viaţa femeii necunoscute a cărei fişă din evidenţa de stare civilă i-a ieşit brusc în faţă. Hazardul devine dintr-odată o misiune în sine, fără dubiu de a fi asumată. Şi aşa cum ajunge să demonstreze domnul José (un nume atât de comun în Portugalia, cât şi cel al autorului), nimic nu este îndeajuns de greu atunci când trebuie să duci la îndeplinire o misiune pe care ţi-a oferit-o viaţa însăşi, hazardul.

E o carte foarte frumoasă, o carte care vorbeşte cu uşurinţă despre sensul vieţii dar şi despre căile labirintice ale morţii, care nu sunt niciodată definitive sau clare. Şi când persoana căutată îşi găseşte moartea chiar în momentul căutării, lucrurile se complică şi mai mult în loc să se termine chiar atunci. Această moarte (o sinucidere) ridică multe alte întrebări celui ce până în acea clipă căuta viaţa persoanei.  Acesta este momentul în care căutarea vieţii devine căutare a morţii şi aventura în nişte entităţi (precum Arhiva Morţilor sau Cimitirul General) care dovedesc tot mai mult că după moarte lucrurile sunt mai încurcate decât în viaţă (prin metafore precum labirintul din Arhiva Generală sau ciobanul din cadrul cimitirului).

Fără să-mi fi dorit să povestesc cartea, sper c-am reuşit cumva să redau cât mai bine impresiile mele. José Saramago rămâne pentru mine un scriitor cheie în rândul celor pe care i-am citit, un scriitor care înţelege foarte bine fenomenele vieţii, mai ales atunci când ea stă agăţată de marginea prăpastiei (orbirea în masă din Eseu despre orbire, intrepătrunderea morţilor printre vii în Anul morţii lui Ricardo Reis sau gestionarea morţii în Toate numele). Nu am spus nimic despre memorie, despre finalul surprinzător, despre schimbările de situaţie din carte care o fac nu doar interesantă, ci şi foarte captivantă. Asta este şi o consecinţă a stilului. O recomand cu cea mai mare plăcere.

José Saramago -  Toate numele, Editura Polirom, 2008

Liviu

Nimic clar, nimic total, nimic definitiv; Lisabona, cărți, vârf de munte, îndrăgostit, călătorii, Leonard Cohen, fizică, Fernando Pessoa, pluralitate, dualism, cuvinte, timp, pasiune, Ernesto Sabato, devenire.

Latest posts by Liviu (see all)

About Liviu

Nimic clar, nimic total, nimic definitiv; Lisabona, cărți, vârf de munte, îndrăgostit, călătorii, Leonard Cohen, fizică, Fernando Pessoa, pluralitate, dualism, cuvinte, timp, pasiune, Ernesto Sabato, devenire.
This entry was posted in carti, death, ultima carte citita, viata. Bookmark the permalink.

One Response to Toate numele

  1. Pingback: Din culisele lui 2010 | Nebunii au propria lor lume

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.