Ceilalti

În timp ce eu sunt în troleu întorcându-mă seara de la muncă îi văd îmbulzindu-se. Sunt un grup de copii cu rucsaci în spate, zgomotoşi. Îmi ridic privirea dintre paginile cărţii pe care o citesc  şi îi privesc în treacăt. Nu pentru că ar cere atenţie ci pentru că simt tentaţia dureroasă de a-i privi cu atenţie, de a-i analiza.  Nu-i cunosc personal însă în urmă cu doar patru zile le-am ţinut un discurs. Sunt bobocii din Onicescu, sunt cei meniţi să umple golul lăsat de mine şi generaţia mea. Sunt cei prin care continui să exist şi cei care duc mai departe un univers. Vorbesc despre manuale şi despre orar. Este ora şapte seara şi eu mă întorc de la muncă, îmbătrânit de faptul că sunt în stare să muncesc pentru bani. Sunt altfel decât ei prin simplul fapt că deşi ei nu mă cunosc personal eu mă aflu în fiecare dintre ei. Pentru că ştiu ceea ce trăiesc şi ceea ce vor trăi, pentru că ştiu ceea ce-i aşteaptă. Pentru că nu pot merge înapoi în timp.

Liviu

Nimic clar, nimic total, nimic definitiv; Lisabona, cărți, vârf de munte, îndrăgostit, călătorii, Leonard Cohen, fizică, Fernando Pessoa, pluralitate, dualism, cuvinte, timp, pasiune, Ernesto Sabato, devenire.

Latest posts by Liviu (see all)

About Liviu

Nimic clar, nimic total, nimic definitiv; Lisabona, cărți, vârf de munte, îndrăgostit, călătorii, Leonard Cohen, fizică, Fernando Pessoa, pluralitate, dualism, cuvinte, timp, pasiune, Ernesto Sabato, devenire.
This entry was posted in feelings, ganduri, liceu, people, personal, scoala. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.