Maniac

Nu mai conta. Aproape că nu mai ştiam ce să gândesc şi cum să-mi organizez gândurile pentru a putea totuşi gândi, considerând că e posibil ca acest lucru să nu-mi mai fie chiar la îndemână. Undeva lângă mâinile mele se aflau cele trei cărţi ce mă aşteptau calme; undeva în fundal era fereastra largă prin care pătrundeau lungi raze de lumină, prin care puteam vedea aerul distorsionat prin care se deplasau haotic miliarde de mici particule de praf cărora lumina le oferea proprietatea de a fi vizibile în acest timp clar delimitat pe care l-aş fi putut calcula în vreo problemă de fizică. Nu mai aveam gânduri. Eram eu însumi golit de un înţeles personal, era ca şi cum îmi pierdusem identitatea. Priveam cumva pierdut de jur împrejurul camerei căutând parcă un lucru dispărut, un acel ceva absolut necesar pentru a-mi regăsi liniştea. M-am ridicat însă brusc şi m-am îndreptat înspre calculator, unde am căutat parcă melodia de care aveam nevoie pentru a mă scoate din starea aceasta ciudată şi respingătoare în care mă regăseam. Bifasem opţiunea de repeat şi mă întinsesem apoi în pat, închizând ochii. Volumul era dat la tare şi sunetele începuseră deja să se arunce violent asupra timpanelor mele, însă eram pregătit să le primesc ; eram pregătit să-mi opresc lacrimile, eram pregătit să nu mai suport, să mă ridic brusc pentru a închide muzica pe care o adoram, eram pregătit să-mi iau haina pe mine şi să ies afară. Însă deocamdată trebuia să-mi suport chinul… She’s a maniac, maniac on the floor / And she’s dancing like she’s never danced before / She’s a maniac, maniac on the floor / And she’s dancing like she’s never danced before. Ştiam că nu am nicio explicaţie pentru toate astea… mai ştiam însă că imaginile mi se derulau violent prin faţa ochilor, că amintirile lucrau împotriva mea… Mai ştiam că aş fi privit-o mult şi bine până când aveam să ameţesc, până când eu însumi aveam să pierd în misterul paşilor ei. Nici eu nu eram mai prejos.

About Liviu

Nimic clar, nimic total, nimic definitiv; Lisabona, cărți, vârf de munte, îndrăgostit, călătorii, Leonard Cohen, fizică, Fernando Pessoa, pluralitate, dualism, cuvinte, timp, pasiune, Ernesto Sabato, devenire.
This entry was posted in Blogway iti zice Salut. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>